Lupta cea mai grea, pe care o porți inevitabil, zi de zi, este cea cu tine însuți! Pe tine trebuie să te întreci zilnic – să fii azi mai bun ca ieri, iar mâine mai bun ca azi. Doar atunci ești cu adevărat un învingător!

Artele marțiale reprezintă o metodă alternativă de educație, eficientă și complexă, care atinge toate planurile umane: fizic, mental (intelectual), emoțional (psihic) și spiritual. Desigur, la Dojo (în sala de antrenamente), totul se învârte în jurul tehnicilor de autoapărare. Cu toate acestea, însă, tehnicile reprezintă uneltele pe care le folosim pentru a ne cunoaște mai bine pe noi înșine. În acest fel, la fiecare antrenament, descoperim noi lucruri pe care le putem face, de care nici nu știam că suntem în stare!

Pe lângă partea pur sportivă (care îți menține sănătatea și îți dezvoltă fizicul, agilitatea, coordonarea și anduranța), artele marțiale ne șlefuiesc caracterul, ne măresc puterea de concentrare și autocontrolul. Pentru a progresa este esențial să ai disponibilitatea și voința de a ieși din zona de confort! Ca oameni, trebuie să ne luptăm mereu cu propriile slăbiciuni – cu lenea, comoditatea, orgoliul și mândria. Altfel spus, cu propriul nostru ego. Acesta reprezintă adevăratul adversar – de care nu poți scăpa și pe care trebuie să-l înfrunți zilnic.

Antrenamentele regulate dezvoltă în noi perseverența, disciplina, răbdarea și modestia. Ne desprindem de idea de „gratificare imediată”, pentru că ea nu există aici. Pentru a progresa cu adevărat, practicarea artelor marțiale se numără în ani (nu în zile sau luni) - iar aici sunt necesare toate elementele amintite mai sus. Cu toate acestea, nu ne concentrăm pe o „destinație” anume, ci ne bucurăm mereu de „călătorie”. O savurăm din plin, scopul nefiind de a căuta scurtături sau de a obține următoarea centură cât mai rapid cu putință. Trebuie să fim mereu în prezent. Aici și acum este sintagma artelor marțiale. Scopul acestora este autocunoașterea, iar relevante rămân călătoria, trăirile și experiențele acumulate „pe drum” – sau cum spunem noi: pe „Cale” (Do) – respectiv pe calea marțială. Iar în timp, odată cu acumularea de cunoștințe, tehnici și abilități, vor apărea inevitabil încrederea și siguranța de sine, în formă autentică, bazate pe aptitudini și abilități concrete pe care ajungi să le deții.

Centura pe care o porți la antrenament trebuie să reflecte cât mai aproape nivelul real pe care l-ai atins. De aceea scurtăturile nu sunt bune, pentru că ajungem să ne mințim pe noi înșine. Drumul de la începător la avansat culminează cu nivelul Shodan (centură neagră - 1 Dan - adică primul nivel). Iar de acolo urmează aprofundarea, ce poate dura chiar și o viață.

Un lucru interesant este că deseori în artele marțiale nu spunem că „ai luat centura neagră” – ci că „ai devenit centură neagră” sau că „ești centură neagră” – pentru că este vorba de un proces de transformare umană, de creștere și dezvoltare (nu doar pe plan tehnic, ci și moral). De aceea, centura nu „se ia” pur și simplu, ci se primește la timpul potrivit, ca simbol de recunoaștere a unui nivel deja atins, respectiv a unei profunde transformări prin care ai trecut. Și astfel, în artele marțiale, „devii”... E un concept aparte, specific acestei lumi – o lume pe care te invităm și pe tine să o descoperi alături de noi!