Shikaku (死角) în artele marțiale înseamnă literalmente unghi mort. Este o poziție în care lui Uke (partenerului de lucru) îi este dificil să atace și din care este ușor să i se controleze echilibrul și mișcarea.
Kuzushi este un termen folosit în artele marțiale pentru dezechilibrarea oponentului. Acesta vine din verbul kuzusu (崩す = a destabiliza, a rupe) care concret înseamnă a-l pune pe oponent într-o poziție de dezechilibru (sau în care eclilibrul lui este precar).
Un Kuzushi făcut cu succes este atunci când reușim să îl ducem pe uke în dezechilibru iar apoi acel dezechilibru este menținut pâncă când acesta cade. Acest aspect este foarte important deoarece dacă Uke se reechilibrează după ce a fost dezechilibrat, acel Kuzushi a eșuat iar procedeul nu mai poate fi realizat.
În Aikido, luând drept exemplu procedeul Irimi Nage din atac frontal (Shomen Uchi), aplicând o mișcare de deplasare/eschivă (tai sabaki pe cadrane), ajungem ușor în spatele lui Uke folosind deplasarea fundamentală Ayumi Ashi realizându-se astfel Shikaku. Aplicând din nou sabaki, îl dezechilibrăm fără efort pe Uke datorită conexunii strânse realizate.
Avantajul poziției obținute este că indiferent de ceea ce face Uke, va face în zadar, ducând inevitabil la proiectarea sau fixarea acestuia. De altfel, la o analiză mai atentă, veți fi surprinși de ușurința cu care puteți obține Shikaku indiferent de atac, fie el lovitură sau prindere.
Țineți minte totuși că secretul poziției în sine nu este neapărat mișcarea de sabaki (deplasarea mae tai sabaki ni în exemplul anterior). Aceea este doar una dintre multele variante prin care putem ajunge în Shikaku. De precizat este faptul că fără o conexiune și o armonie bună cu partenerul, Shikaku nu va putea fi realizat, acesta fiind strâns legat de timing (sincronizarea cu atacul lui Uke). Din experiența personală vă putem spune că dacă in tehnicile de Aikido nu avem cele două principii (Shikaku și Kuzushi) aplicate corect, inevitabil vom compensa prin forța musculară, ceea ce contravine cu principiile de baza ale armoniei.
Prin antrenament, incercați mereu să ajungeți în unghiul mort al adversarului, pentru a-l putea dezechilibra ușor, fără efort muscular semnificativ. Toate tehnicile din spectrul Aiki (sau Ju – ce țin de „suplețe”) ar trebui să poată fi făcute și de persoane mai slabe, chiar dacă lucrează cu parteneri mai mari sau mai grei decât ele.