Kagami Biraki (鏡開き) este o ceremonie tradițională japoneză care s-ar traduce mot-à-mot prin „deschiderea oglinzii”. Ea datează de mai bine de 300 de ani, din timpul shogunilor Tokugawa. Se spune că cel de-al 4 lea shogun Tokugawa a deschis un butoi cu sake în ajun de război, iar pentru că războiul a fost câștigat, deschiderea butoaielor pentru a avea (sau spera la) un rezultat bun, a devenit tradiție, fiind ca un fel de „ofrandă” pentru zei, aducând noroc bun celor prezenți.
Tradiția continuă și în zilele noastre, iar actul de deschidere a butoaielor de sake se desfășoară inclusiv la nunți, evenimente sportive sau petreceri deosebite, dar mai ales cu ocazia anului nou. Butoiul de sake simbolizează armonie, bunăstare și voie bună, iar capacul său este lovit, în mod tradițional, cu un ciocan de lemn (sau mai multe, dacă sunt mai mulți participanți). Mai jos puteți observa o astfel de ceremonie în cadrul unei nunți…
Sake (酒) este considerată o băutură sacră în Shinto și se folosește în aproape toate evenimentele importante, inclusiv la nuntă (nu doar la petrecere, ci și în cadrul cununiei religioase). Astfel se poate face o paralelă cu alte religii – precum creștinismul – unde vinul roșu este cel considerat ca fiind băutura sfântă.
Ulterior, odată ce butoiul a fost deschis, sake-ul este pregătit pentru participanți (turnat în niște „pahare” mici, tradițional făcute din lemn) și astfel, se consideră că „ruga” a fost auzită și că lucrurile „s-au pus în mișcare” spre mai bine.
SĂRBĂTORIREA ANULUI NOU
În prezent, Kagami Biraki este legată de sarbatoarea Anului Nou, care cade pe data de 11 ianuarie. Ea se sărbătorește cu alimentele specifice sezonului. Dintre acestea, prăjitura Kagami Mochi (鏡餅) stă la loc de cinste, reprezentând un preparat tradițional japonez sub forma unei prăjituri/a unui desert. Această prăjitură nu prea seamănă cu cele găsite în mod obișnuit în occident, în primul rând din cauza ingredientului principal conținut de acesta: orezul.
Kagami Mochi arată la exterior ca o pâine mare, rotundă, și se împarte în bucăți, servindu-se deseori după „zoni” – o supă de legume special preparată pentru această ceremonie. „Mochi” a fost denumită kagami (鏡, oglinda) datorită faptului că forma prăjiturii era similară cu una dintre cele trei unelte sacre ale Shinto – Yata no kagami (八 咫 鏡, oglinda sacră – vezi fotografia de mai jos). Astfel, prin numirea ei „kagami” au transformat ceremonia într-un eveniment sacru.
Prăjiturile sunt o parte importantă a culturii si celebrării Biraki, iar japonezii prepară (sau mai nou cumpără gata făcute) mai multe tipuri din aceasta, pentru a le pune în fiecare cameră din casă. În tradiția Shinto, acest gest semnifică noroc sporit în anul ce urmează și, totodată, are și o însemnătate practică, ajutând să fie o cantitate suficientă de prajituri pentru o petrecere mare. Kagami mochi se rupe de obicei cu mâna, după ce este spartă și ea tot cu un… ciocan. 🙂 La fel ca butoiul de sake. De obicei se evită tăierea prăjiturii, nu pentru că ar fi prea banal, prea „mainstream”, ci pentru că (tăierea) este considerată aducătoare de ghinion. Unii spun că adevăratul motiv ar fi faptul că ar aduce aminte de ritualul Seppuku.
P.S. Nu știm exact cum au comparat sau cântărit japonezii cele două elemente – respectiv de ce o tăiere de cuțit sau katană ar fi mai nasoală decât un ciocan care îți crapă țeasta, dar în fine… Vedeți în poza de mai jos „spargerea mochi”. Observați și energia cu care lovește samuraiul din imagine biata prăjitură.
În realitate, în zilele noastre, multe familii nu mai prepară în casă adevăratul mochi. În schimb, pachețele în formă de Kagami Mochi pot fi achiziționate ușor de la magazinele alimentare. În interiorul formei tradiționale de mochi (din plastic) există bucăți de prăjitură, împachetate individual, pentru confortul fiecăruia. Acestea sar voioase pe masă după „spargerea” ambalajului (cu sau fără ciocan). Eh, până la urmă e doar un simbol, nu? Entuziasmul și voia bună sunt de bază. 🙂
Și pentru că niște simple bucățele de prăjitură („turte de orez”) nu arată chiar grozav la o masă, pe cont propriu, ele se savurează, de obicei, ca desert după Zenzai (supa de fasole roșie) sau Ozoni (marea supă de Anul Nou).
KAGAMI BIRAKI IN ARTELE MARȚIALE
Kagami Biraki se sărbătorește în artele marțiale prin ceremonii sau demonstrații în multiple stiluri de luptă. În Japonia aceste ceremonii pot fi chiar grandioase – adevărate spectacole, cu mulți participanți, oameni costumați în samurai, etc. Evenimentul marchează un nou „sezon” de antrenamente și este o bună ocazie de a iniția noi membri în lumea artelor marțiale. Sărbătoarea se organizează în general pe 11 ianuarie sau cât mai aproape de această dată (uzual în al doilea weekend din luna ianuarie) și reprezintă totodată primul antrenament (oficial) din noul an.
KAGAMI BIRAKI ÎN ROMÂNIA
La noi, această sărbătoare este marcată de antrenamente speciale, unde diferite școli de arte marțiale pășesc pe același Tatami, fie pentru a face demonstrații, fie pur și simplu pentru a face un antrenament comun, în spiritul armoniei și al colaborării. Participanții diferitelor școli pot încerca tehnici din stiluri diferite, rezultând un schimb de experiență interesant și util pentru toată lumea.
Osu!!
Sursa pozelor: asaikarate.com/what-is-kagami-biraki-%E9%8F%A1%E9%96%8B%E3%81%8D/ și justonecookbook.com/kagami-biraki/